Europa Prinde Formă

Desenarea Granițelor Europei

Unde începe și unde se termină Europa? Din timpuri străvechi, Europa a fost descrisă ca fiind un continent de sine stătător; chiar dacă, din punct de vedere cultural și istoric, sunt modelate diferit, din punct de vedere geografic, Europa și Asia formează un singur continent.

Interesul Europei pentru hărți și cartografie are o istorie lungă și variată, care datează din Antichitatea greco-romană. Descoperirea rutelor maritime către cele două Americi, în secolul al XV-lea, a schimbat concepția europenilor nu numai față de lumea cunoscută, ci și față de ei înșiși.

Vizită virtuală

Modelarea EuropeiLink is external

Lucrările geografilor antici, precum Claudius Ptolemeu (cca 90-170 d. Hr. sau era noastră), ne prezintă frânturi din lumea cunoscută la vremea respectivă; nu sunt reprezentate decât anumite părți ale Europei, Asiei și Africii de Nord. Ptolemeu a folosit un sistem de coordonate pentru a poziționa anumite zone pe hartă. Hărțile sale au rămas baza cartografiei europene și după secolul al XV-lea.

Harta lumii bazată pe lucrarea lui Ptolemeu, „Geografia”
Italia, cca 1454
Ioannis Rhosos
Manuscris ilustrat
Copie
Biblioteca Nazionale Marciana, Veneția, Italia

Světová mapa v geografické poloze Ptolemy Ilustrovaný rukopis 1454

Deseori, hărțile elaborate în Evul Mediu nu țineau seama de precizia geografică, ci puneau accent pe simbolistica și mesajele creștine. În perioada Renașterii, continentul Europa era reprezentat sub forma Fecioarei Maria: o expresie a identității sale creștine.

Europa întruchipând-o pe Fecioara Maria
Basel, Elveția, (1588) 1628
Din lucrarea „Cosmografia” a lui Sebastian Münster (1488–1552)
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia

Encyclopedia with image of Europe as woman

Viziunea noastră asupra lumii este de obicei determinată de zona în care locuim. Hărțile lumii elaborate în afara Europei dovedesc extrem de clar acest lucru: continentul pare dintr-o dată îndepărtat și mic.

Harta lumii
China, 2012
SinoMaps Press
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia

Mitul Europei

Europa, prințesă mitică din Fenicia (Libanul din zilele noastre), este răpită de Zeus, divinitate greacă, care i se arată sub forma unui taur alb. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus o ia cu el pe insula Creta.

Din Antichitate și până în prezent, numele Europei a fost asociat cu acest mit, regăsindu-se în artă, literatură, religie și politică, unde legendele și reprezentările imagistice sunt adesea reinterpretate pentru a reflecta subiecte de actualitate.

În lumea greco-romană, imaginea Europei călare pe Zeus era frecvent redată pe obiecte de ceramică, picturi murale și mozaicuri. Exportul de vase grecești a contribuit la răspândirea mitului.

Europa călărind taurul
Sursa: Templul Y, Selinunte
Sicilia, cca 580-560 î. Hr.
Copie a unei metope
Museo Archeologico Regionale Antonio Salinas, Palermo, Italia

Mitul Europei a fost deseori folosit pentru a face comentarii referitoare la politica europeană. Astfel de interpretări includ atât încercările de paneuropenizare de la începutul secolului al XX-lea, cât și ororile și violența războaielor devastatoare.

„Barbaropa”
Germania, 1947
Heinz Trökes (1913–1997)
Pictură în ulei
Casa Istoriei Europene,
Brussels, Belgia

În interpretări mai recente, mitul Europei este privit ca un simbol pentru integrarea europeană. Acesta a luat forma unui filigran imprimat pe bancnote și este folosit pentru a ilustra subiecte politice, precum criza euro.

„Europa - criza vârstei mijlocii”
The Economist, Londra, Regatul Unit, 31 mai 1997
Satoshi Kambayashi
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia

Patrimoniul European

Ce legături unesc un continent? Ce ar putea fi considerat patrimoniu european?

Europa reprezintă mai mult decât suma istoriilor naționale, dar este ea o civilizație și o cultură caracterizată de tradiții și valori specifice dezvoltate de-a lungul istoriei?

Există elemente fundamentale care sunt europene la origine și care s-au răspândit pe întregul continent. Pot fi ele considerate semne distinctive ale culturii europene? În caz afirmativ, ce părți ale patrimoniului european ar trebui să păstrăm, ce dorim să schimbăm, ce ar trebui să contestăm?

Avându-și originile în Orientul Mijlociu, creștinismul s-a extins în întreaga Europă, devenind extrem de influent și ajungând să reprezinte o componentă definitorie a civilizației „occidentale”. În prezent, valorile, tradițiile și elementele culturale reflectă în continuare moștenirea creștină străveche a Europei.

Figurină sculptată reprezentându-l pe Papa
Biserica Sf. Martin, Utrecht, Țările de Jos, sfârșitul secolului al XV-lea
Lemn de stejar
Museum Catharijneconvent, Utrecht, Țările de Jos

Carved figure of Pope St. Martin’s Church Utrecht

Secolul al XVIII-lea este denumit și „Epoca Luminilor”/„Iluminismul” și a reprezentat un moment de cotitură pentru evoluția culturală și politică a Europei. Iluminismul punea accentul pe valoarea rațiunii și a gândirii raționale și a fost o perioadă caracterizată de progrese spectaculoase în știință, filosofie, societate și politică.

Enciclopedia lui Diderot și Alambert
Paris, Franța
1751-1772
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia

Inside front cover Diderot’s d’Alambert’s Encyclopaedia 18 century

Democrația este o formă de guvernare care le conferă cetățenilor dreptul la autodeterminare, deciziile politice fiind luate de majoritatea populației. În Europa, abia în secolul al XX-lea, țările cu sisteme democratice au început să extindă dreptul la vot, pentru a include toți cetățenii de vârstă adultă.

Ostracă prin care se votează trimiterea lui Temistocle în exil
Atena, Grecia
Secolul al V-lea î.Hr
Argilă
Μουσείο Αρχαίας Αγοράς/Muzeul Agorei Antice, Atena, Grecia

Memoria

Dacă ne aducem aminte trecutul, putem evita repetarea greșelilor? Memoria e considerată ca fiind esențială. Atât pentru indivizi, cât și pentru grupurile sociale, ea reprezintă baza învățării și a conștiinței de sine.

Și totuși memoria este un fenomen complicat. Este selectivă și indisolubil legată de uitare. Amintirile noastre sunt o componentă fundamentală a istoriei, care ne influențează profund prezentul și viitorul. Felul în care ne aducem aminte aceeași întâmplare se schimbă în permanență.

Memoria este subiectivă și foarte influențată de circumstanțe. Jurnalul Annei Frank, o fată evreică ascunsă în Amsterdam în timpul ocupației naziste, a devenit o carte de renume mondial. Astfel de mărturii, care personalizează istoria, pot uneori să ne spună mai multe despre aceasta decât analiza istoriografică.

„Het Achterhuis”/„Jurnalul unei tinere fete”
Anne Frank (1929-1945)
Amsterdam, Țările de Jos, 1947
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia

Inside front cover diary image Anne Frank

Memoria depinde de contextul istoric. Uneori motivează răzbunarea, alteori deschide drumul reconcilierii. Momentul extrem de simbolic din timpul comemorării Primului Război Mondial, la care au asistat François Mitterrand și Helmut Kohl, a reprezentat sfârșitul ostilității dintre Franța și Germania.

Comemorare comună a bătăliei de la Verdun
Verdun, Franța, 22 septembrie 1984
Fotografie
Axel Springer Syndication, Berlin, Germania

Black white photograph leaders holding hands

Memoria poate fi manipulată pentru a șterge și submina. „Eliminarea” din istorie a anumitor persoane a fost un semn distinctiv al regimurilor totalitare. După 1929, aflați în conflict cu Iosif Stalin, Leon Troțki și Lev Kamenev au fost eliminați din această fotografie emblematică înfățișându-l pe Lenin în timpul unui discurs.

Troțki și Kamenev alături de Lenin și, mai târziu, cei doi bărbați îndepărtați din fotografie de cenzură
Moscova, Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă, 5 mai 1920/după 1929
Fotografie/Fotografie trucată
Getty Images, Amsterdam, Țările de Jos

Black white photograph Lenin passionate speech to crowd