Viziuni ale Europei – Ce am învățat?

Ce ne poate învăța trecutul despre viziunea noastră asupra viitorului?

Din iunie 2021, Casa Istoriei Europene găzduiește o serie de conferințe online cu cercetători în istorie și științe sociale recunoscuți la nivel internațional. Intitulată „Viziuni ale Europei”, fiecare conferință examinează o evoluție istorică sau o temă care poate aduce o lumină nouă asupra unor aspecte ale identității (identităților) continentului sau poate clarifica provocările actuale. Seria este organizată în jurul Conferinței privind viitorul Europei (CoFoE), o inițiativă transnațională cu multiple formate, condusă de Parlamentul European, Consiliu și Comisie. În total sunt 12 conferințe, iar cu cea de-a cincea, carea avut loc pe 21 decembrie, ne apropiem de jumătate.

Fideli spiritului deschis și participativ al CoFoE, difuzăm în direct toate conferințele pe canalul nostru YouTube. Acest lucru oferă vizitatorilor anteriori și noilor categorii de public din Europa și din întreaga lume ocazia de a pune întrebări și a face comentarii în timp real.

În mod firesc, seria noastră a început la 22 iunie cu o conferință a lui Ivan Krastev intitulatăCum schimbă COVID-19 Europa pe care o știm?”. Krastev, fondatorul Centrului pentru strategii liberale din Sofia, susține că „în mod paradoxal, în momentul în care Europa și-a închis frontierele, sentimentul de a trăi într-o Europă comună a devenit mai puternic ca niciodată”, pentru că, peste frontiere, oamenii au început să-și compare experiențele legate de pandemie. Descriind COVID-19 drept „momentul demografic al Europei”, el a discutat și despre modul în care pandemia a acționat ca un semnal de alarmă cu privire la posibilele consecințe ale îmbătrânirii populației. Întrebat de un participant ce așteaptă de la CoFoE, Krastev a răspuns că e necesar un discurs mai clar de la Bruxelles, adăugând că „Am putea încerca să folosim aceste discuții nu doar pentru a face lucrurile altfel, ci și pentru a justifica politicile altfel... Politica nu este doar ceea ce face guvernul, ci și discursul prin care justifică anumite politici.”

A doua conferință a fost susținută de prof. Markéta Křížová de la Universitatea Charles din Praga, pe 21 septembrie, care a vorbit despre impactul colonialismului asupra identității europene. Argumentând că expansiunea în străinătate din secolele 15-18 a contribuit la crearea unor noțiuni de superioritate rasistă, profesorul Křížová a demonstrat modul în care exploratorii și gânditorii au definit identitatea europeană ca fiind o cultură „civilizată”, spre deosebire de presupusele stiluri de viață răpite și barbare ale localnicilor din America și Africa: „Trecutul colonial al Europei nu s-a încheiat cu totul. El rămâne parte a experienței europene.”

Prof. Kerry Brown de la King’s College din Londra a ținut, la 19 octombrie, cea de-a treia conferință din seria noastră „Viziuni ale Europei”. Analizând modul în care diferitele percepții occidentale cu privire la China au evoluat de-a lungul a 800 de ani, el a explicat că „relația se bazează pe o istorie îndelungată și complexă, care nu a fost niciodată cu adevărat scrisă... Proiectul meu este să redau o imagine de ansamblu a acesteia”. Prof. Brown a mai subliniat și că experiențele Europei de Vest și cele ale Europei de Est cu China au fost foarte diferite, datorită moștenirii comunismului.

Întrebat de un participant despre cum ar putea avea Europa o relație fructuoasă cu China, el a răspuns că există simultan două discursuri contrastante: unul al negocierii cu puterea și al cooperării legate de schimbările climatice, altul de condamnare a încălcărilor drepturilor omului și a evoluțiilor recente din Hong Kong și Xinjiang. Coexistența unui discurs pozitiv cu unul negativ este vizibilă de-a lungul celor 800 de ani ai relațiilor Europei cu China și este cauzată de această istorie.

La a patra conferință, pe 23 noiembrie, profesorul Philipp Ther de la Universitatea din Viena a vorbit despre istoria refugiaților în Europa modernă. Detaliind modul în care victimele persecuțiilor politice și religioase au fugit în diferite părți ale Europei și Americii de Nord, de la revoluțiile secolului 19 până la conflictul din Iugoslavia, a utilizat mai multe studii de caz biografice pentru a aduce aceste povești în viață. De exemplu, autorul polonezo-austriaco-francez, Manès Sperber, un „etern refugiat”, a fost nevoit să fugă de mai multe ori din diferite țări din cauza războaielor mondiale și a ajuns de două ori în închisoare. Petrecându-și cea mai mare parte a vieții în sărăcie și izolare, Sperber scria în memoriile sale: „Scufundându-mă tot mai adânc în străfunduri, am realizat că abisul nu are sfârșit”.

Ca răspuns la o întrebare despre ce ar putea învăța decidenții noștri politici din diferite abordări istorice ale integrării, profesorul Ther a afirmat că „merită de investit” în formare lingvistică și profesională pentru a-i ajuta pe refugiați să își găsească un loc de muncă. Cu toate acestea, politicile guvernamentale trebuie însoțite de acțiuni pragmatice la nivel societal.

A cincea discuție din 21 decembrie cu profesorul Mary Kaldor va explora istoria modului în care mișcările sociale au avut în vedere rolul UE în lume. Te invităm să ni te alături în această călătorie, în care ne imaginăm viitorul Europei întorcându-ne spre trecut. Ce vei face dacă vezi că opiniile și ipotezele tale sunt contrazise de dovezi istorice?

Următoarele discuții