Reconstruirea Europei
1945 - Europa este în ruine, populația duce lipsă de alimente, combustibili și locuințe. Este nevoie disperată de strategii de supraviețuire, iar raționalizarea din vremea războiului continuă pentru a putea satisface măcar nevoile de bază. Milioane de refugiați, persoane exilate și strămutate sunt în căutarea unui adăpost. Europa depinde într-o foarte mare măsură de ajutorul venit din afară.
Vizită virtuală
Frontierele au fost reconturate și grupuri întregi ale populației au fost strămutate cu forța. Aliații occidentali au acceptat mutarea granițelor poloneze spre vest și controlul Uniunii Sovietice asupra statelor baltice. Au fost modificate și frontierele Italiei, Bulgariei, României, Ungariei și Cehoslovaciei. Germania și Austria au fost împărțite în zone de ocupație.
Liderii aliați stabilesc granițele în Europa ca într-un joc de puzzle
Londra, Regatul Unit, 1945
Caricatură
Reproducere
Punch, Londra, Regatul Unit
Cum numărul bărbaților s-a redus drastic, munca de reconstrucție cade pe umerii femeilor, tinerilor și prizonierilor de război.
Femei înlăturând molozul
Tallinn, Estonia, 1945
Fotografie
Rahvusarhiiv, Tallinn, Estonia
Cozile la pâine sunt obișnuite, iar persoanele ingenioase reutilizează toate obiectele de care pot face rost pentru încălzire, îmbrăcăminte sau alte lucruri necesare.
Cartele pentru produse raționalizate
Ungaria, anii 1940
Copie
Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta, Ungaria
Războiul rece
În perioada 1945-1949, între fostele puteri aliate se creează o prăpastie în ceea ce privește toate aspectele internaționale, de o parte aflându-se SUA, Marea Britanie și Franța și, de cealaltă, Uniunea Sovietică. Lansarea bombelor nucleare asupra Japoniei în 1945 a confirmat statutul de nouă putere mondială al SUA. În 1949, Uniunea Sovietică reușește să obțină același statut, întrucât își dezvoltă propria bombă atomică.
Vizită virtuală
Între Occidentul democrațiilor liberale și Estul comunist au ieșit din nou la iveală diferențe ideologice importante, care sporeau șansele de izbucnire a unui nou război mondial.
Prima bombă atomică din Uniunea Sovietică
Moscova, Uniunea Sovietică, a doua jumătate a secolului al XX-lea
Fotografie
Политехнический музей/Muzeul Politehnic, Rusia, Moscova
Fondurile Planului Marshall au fost puse la dispoziția majorității statelor din Europa Occidentală și de Est, însă Uniunea Sovietică a îndemnat guvernele statelor aflate sub influența sa să respingă oferta, contribuind astfel la adâncirea prăpastiei de pe continent. La încheierea perioadei de implementare a planului, nivelul economic din toate țările care au beneficiat de fonduri era mai ridicat decât înainte de război.
Stalin încearcă să blocheze Planul Marshall
Statele Unite ale Americii, 1947
Edwin Marcus
Caricatură
Reproducere
The New York Times, Statele Unite ale Americii
Blocul vestic și cel estic erau hotărâte să evidențieze superioritatea propriului model de societate. Estul a aderat la înlocuirea capitalismului cu ideologia comunistă și avea la bază o economie planificată la nivelul statului și guvernarea partidului unic. Aceste caracteristici economice și politice erau prezentate ca simple etape intermediare pe calea realizării unei societăți fără clase sociale și a dispariției statului.
„CCCP USA”
Paris, Franța, 1968
Roman Cieslewicz
Afiș
Reproducere
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Vizită virtuală
Scaunul de plastic în formă de S, creat de designerul danez Verner Panton, este un produs tipic al epocii. Creatorii din țările comuniste doreau la rândul lor să-și demonstreze abilitățile în materie de design interior; astfel, în Germania de Est a fost creat la scurt timp după aceea scaunul în formă de Z.
Scaun în formă de S
Germania de Vest, anii 1960
Verner Panton (1926-1998)
Plastic
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
În această epocă, sistemele de învățământ au cunoscut schimbări majore. Finanțarea publică a crescut la toate nivelurile datorită economiilor în plină dezvoltare și a sistemelor de protecție socială, care au oferit un acces mai bun la educație pentru mai mulți copii și tineri, aceasta nemaifiind destinată doar unei minorități privilegiate.
Fotografie de clasă
Bulgaria, anii 1960
Colecție privată
S-au construit orașe-satelit și complexuri imobiliare enorme după principiile arhitecturii moderne. Kilometri întregi de blocuri cenușii identice din beton s-au dezvoltat odată cu infrastructurile de transport și centrele de servicii sociale. Efectele negative ale acestui funcționalism extrem și ale acestei standardizări estetice exagerate asupra vieții oamenilor și asupra structurii sociale au fost recunoscute abia mai târziu.
Macheta unui apartament cu trei camere „WBS 70”
Germania de Est, anii 1970
Copie
Deutsches Historisches Museum, Berlin, Germania
Acest scaun din clinica dentară pentru copii Eastman ne reamintește că, în perioada antebelică, serviciile de sănătate din Europa depindeau în mare măsură de generozitatea unor donatori privați precum omul de afaceri american George Eastman. În anii 1930 acesta a înființat și a sponsorizat o serie de clinici dentare din Europa care au fost incluse în serviciile de sănătate publică în perioada postbelică.
Scaun stomatologic, Clinica Stomatologică Elastan
Stockholm, Suedia, anii 1950
Eastmaninstitutet, Stockholm, Suedia
Mașina personală, care înainte era privilegiul celor bogați, a devenit în această epocă accesibilă pentru un număr din ce în ce mai mare de persoane și a marcat prosperitatea europeană. Cu toate acestea, în blocul estic, unde producția nu a răspuns niciodată cererii, mașinile continuau să fie obiecte de lux, cei aflați pe listele de așteptare fiind uneori nevoiți să aștepte ani de zile. Mărci emblematice, precum marca italiană Fiat, au vândut licențe în alte țări din Europa.
Zastava 750, produsă sub licența Fiat
Iugoslavia, 1978
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Momente de referință ale integrării Europene I
Controlul exercitat de Uniunea Sovietică asupra Europei de Est, precum și starea de tensiune care s-a instaurat între aceasta și Statele Unite ale Americii după Cel de-al Doilea Război Mondial au dus la apariția a doi termeni noi: Cortina de Fier și Războiul Rece. Cu ajutorul americanilor, s-au îmbunătățit însă condițiile pentru o cooperare mai strânsă în Europa de Vest.
În Europa de Vest, care se simțea tot mai prinsă între cele două superputeri, speranța unei Europe unite câștiga în popularitate. Încetul cu încetul, ideea continentului ca „A treia forță” a deschis calea spre intensificarea cooperării transfrontaliere.
Europa în timpul Războiului Rece
Franța, cca 1948
Afiș
Reproducere
Centre international de recherche sur l’imagerie politique, Paris, Franța
Dacă dorim „State Unite ale Europei”, avem nevoie de elemente palpabile, cum sunt un pașaport și o monedă comună. Încă din anii 1940, o asociație independentă care își spunea Mișcarea Europeană făcea campanie și distribuia prototipuri de acte de identitate și de bancnote în sprijinul acestei idei.
Sugestie de viitoare bancnotă europeană
Țările de Jos, 1949
Reproducere
International Institute for Social History, Amsterdam, Țările de Jos
Observați cum este ortografiat cuvântul EUROP pe acest lingou de fier din 1953. Îi lipsește ultima literă, „E” conform ortografierii corecte din franceză și „A” conform scrierii corecte din germană, neerlandeză și italiană. Este un exemplu grăitor al compromisului de la baza noii Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului.
Bloc de metal ce simbolizează planul Schuman
Luxemburg, 1953
Fier
Copie
Fondation Jean Monnet pour l’Europe, Lausanne, Elveția
Memoria Shoah-ului
Tăcerea, nerecunoașterea și represiunea au caracterizat modul în care Holocaustul, sau Shoah în ebraică, a fost tratat în perioada postbelică.
Națiunile, disperate să-și recapete încrederea în propriile forțe, au lăsat la o parte sentimentele de vinovăție și complicitate și s-au complăcut în amintirea propriei suferințe și a propriilor greutăți. Noile realități ale Războiului Rece au ușurat ignorarea greșelilor trecutului.
În prezent totuși, recunoașterea acestor crime fără precedent împotriva umanității se află în centrul discuțiilor despre memoria europeană.
Artiștii Ritula Fränkel și Nicholas Morris, soțul ei, au creat opera de artă „Haina lui Josef” în 2001. Haina i-a aparținut tatălui Ritulei, Josef Fränkel, supraviețuitor al Shoah-ului.
„Haina lui Josef”
Darmstadt, 2001
Ritula Fränkel, Nicholas Morris
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia