Drepturile fundamentale în carantină

Libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de circulație sunt drepturi fundamentale consacrate în Convenția europeană a drepturilor omului. Măsurile de urgență luate în țările europene pentru a limita răspândirea virusului coronavirusului au generat mai multe efecte secundare, printre care o limitare a acestor drepturi fundamentale. Criticii au afirmat chiar că unele state au profitat de situația de urgență pentru a promova legi dubioase fără nicio legătură cu combaterea COVID-19. Cu toate acestea, europenii au arătat că sunt dispuși să apere aceste drepturi, atunci când situații excepționale dezvăluie vulnerabilitățile societăților democratice. 

În primele săptămâni de izolare la nivel european, artista grecea-austriacă Anna Vasof a creat o mână din ceramică ca mască, pentru a evoca sufocarea – atât reală, cât și metaforică – creată de pandemie. „Printre simptomele cel mai des întâlnite ale bolii COVID-19 se numără respirația șuierătoare și dificultatea de a respira, dar această afecțiune a provocat o senzație de sufocare și în multe alte aspecte ale vieții”, scrie Anna Vasof despre lucrarea sa. 

„Este o realitate faptul că multe drepturi ale omului garantate în Constituție au fost suprimate în numeroase țări europene în cursul crizei provocate de pandemie și acest lucru a generat o sufocare socială pentru mii de cetățeni. În timpul carantinei, multe persoane și, în special, femeile au fost nevoite să rămână timp de luni în apartamente mici explozive și să se ocupe de membrii familiei, dar în cea mai mare parte abuzivă din punct de vedere fizic, iar pentru a supraviețui au trebuit să rămână în tăcere. În spațiile publice, măștile chirurgicale au devenit simbolul distanțării sociale, o situație distopică ce descrie îndeosebi frica de a ne apropia de alți oameni.”

Umbrele negre

Motivele pentru proteste nu s-au redus în timpul izolării. Unele proteste au fost amânate, iar altele au fost declanșate chiar de măsurile de urgență. Dar cum protestează oamenii când adunările în grupuri mari sunt interzise, iar spațiile publice sunt închise? Libertatea de a protesta derivă din libertatea de întrunire și din libertatea de exprimare și este, așadar, și ea un drept fundamental. 

În aprilie 2020, în Polonia urma să fie votată o lege care incrimina avorturile și educația sexuală. Umbrelele negre, care au devenit simbolul luptei pentru protecția drepturilor femeilor din Polonia, nu au putut fi scoase în stradă la proteste. Magda Górecka, alături de alți protestatari din Szczecin, s-a așezat la coadă în fața unui supermarket, singurul loc public în care se puteau aduna mai mulți oameni în același timp. Alți protestatari au scos umbrele negre și afișe pe balcoane sau le-au așezat în ferestre. Votul la legea antiavort a fost, în cele din urmă, amânat.

Umbrela nu este aleasă la întâmplare de femeile din Polonia. Ea le amintește lunga istorie a luptei pentru drepturile femeilor din această țară. În 1918, sufragetele poloneze au lovit cu vârful umbrelelor în trotuarul din fața locuinței lui Józef Piłsudski, șef de stat și conducător de facto al țării, cerând dreptul la vot.

Poveste despre două orașe. Frontierele în vremea pandemiei

Libertatea de circulație a fost profund afectată în timpul perioadei de izolare. S-au reintrodus frontiere de mult uitate și mulți europeni s-au regăsit în situația de a fi separați de familii. În localitățile aflate la graniță, oamenii au reacționat cu creativitate, prin opere de artă și proteste tăcute împotriva acestei limitări a libertății de circulație. 

Gruia Bădescu, cercetător la Universitatea din Konstanz, a strâns dovezi despre noua realitate a unui oraș care trebuie să trăiască cu granița apărută peste noapte:

„La jumătatea lunii martie 2020, a apărut un gard metalic care separă spațiul deschis verde al lacului comun orașului german Konstanz și orașului elvețian Kreuzlingen. Poliția Federală Germană a ridicat gardul ca parte a politicii naționale de închidere a granițelor. Acest lucru i-a luat prin surprindere pe locuitorii regiunii urbane integrate Konstanz-Kreuzlingen. Cupluri, familii și prieteni s-au trezit dintr-odată despărțiți, neputând să se întâlnească decât lângă gardul nou construit. Se întâmpla deseori să vezi cupluri ținându-se de mână prin gard”, ne-a povestit Gruia Bădescu. 

„La începutul lunii aprilie, Consiliul Local din Kreuzlingen a decis să ridice un al doilea gard, pentru a-i împiedica pe oamenii aflați de o parte și de alta a graniței să se atingă. Distanța dintre cele două garduri corespundea normelor de distanțare socială.”

Nu a trecut mult și au început să apară proteste tăcute împotriva închiderii graniței. Ei i-au invitat pe toți cei care au fost afectați sau care doreau să participe din solidaritate să se gândească la ceva pe care îl pot aduce în gardă: o fotografie, o scrisoare, un lacăt sau orice alt obiect creativ. Invitația suna astfel: „Aduceți doar ceva pozitiv. Fără provocări și fără gunoaie!”.

Familiile au organizat picnicuri de o parte și de alta a gardului. S-au lipit, de asemenea, afișe pe gard. Pe unul dintre ele scria: «Nici familiile distruse, nici naționalismul nu rezolvă o pandemie. Gardul trebuie dat jos.» Alt afiș anunța următoarele: «Un cuplu proaspăt căsătorit își plânge căsnicia, care, după 25 de zile, a căzut victimă acestui gard».” 

La 15 mai, gardul a fost, în cele din urmă, înlăturat. 

După cum se vede din aceste exemple, europenii au găsit modalități creative de a pune sub semnul întrebării limitările drepturilor lor fundamentale, inventând noi moduri pentru a se face auziți.  

Autor imagine: Mască de mână de Anna Vasof, 2020