Schimbări politice
Secolul al XIX-lea a fost un secol al revoluțiilor! Inspirându-se din Revoluția Franceză din 1789, popoarele din Europa s-au ridicat împotriva claselor aristocrate conducătoare și au luptat pentru dezvoltarea drepturilor civile și a drepturilor omului, a democrației și a independenței naționale.
Naționalismul a apărut ca o revendicare revoluționară, care a promis cetățenilor o mai mare implicare în democrație, dar a reprezentat un fenomen exclusivist, care a imaginat o lume compusă din teritorii naționale, locuite de persoane de aceeași etnie. Cu toate acestea, unii vizionari europeni au sperat la realizarea unui continent unit, dincolo de servirea intereselor naționale.
Vizită virtuală
Revoluționarii din întreaga Europă au contestat privilegiile aristocratice și ordinea tradițională. În special, revoluțiile din 1848-1849 au reprezentat un eveniment important în lupta pentru egalitate, autodeterminare și drepturile omului, valori foarte însemnate chiar și în vremurile noastre.
„Ridicarea baricadelor”
Confederația Germană, cca 1850
Jucărie de construit
Lemn, hârtie
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Revoluția Franceză din 1789 a reprezentat un punct de cotitură în istoria europeană. Sistemele politice existente au fost subminate pe măsură ce idealurile de „libertate, egalitate și fraternitate” au cucerit continentul. Atacul revoluționarilor francezi asupra închisorii Bastilia de la 14 iulie 1789 a devenit un celebru simbol al rezistenței împotriva conducerii corupte și a privilegiilor aristocratice.
„Siege de la Bastille” (Asediul Bastiliei)
Paris, Franța, 1969, după Jean-Bertrand Andrieu (1761-1822)
Medalie mărită în bronz turnat
Monnaie de Paris, Paris, Franța
Legendele, miturile și trecutul glorios au devenit elemente importante în cadrul mișcărilor naționale care au încercat crearea unei identități naționale - o identitate care se dorea separată și unică în raport cu celelalte. Drapelele, imnurile și simbolurile au fost numai câteva dintre instrumentele folosite de mișcările naționale pentru a atinge aceste scopuri și pentru a-și potența imaginea de sine.
Jurământul legendar al Confederației Elvețiene
Elveția, secolul al XIX-lea
Platou de ceramică
Swiss National Museum, Zürich, Elveția
Piețele șI oamenii
Zgomot, aburi și fum în uzine – în Regatul Unit se anunțau începuturile unei revoluții industriale. Industria prelucrătoare s-a răspândit în întreaga Europă într-o măsură mai mică sau mai mare, transformând continentul într-un centru mondial al industriei, finanțelor și comerțului. Noile inovații tehnologice au determinat progrese în domeniul industriei, iar tehnologia pe bază de aburi a dus la dezvoltarea industriei grele. Metodele de producție s-au schimbat total și fabrici enorme cu mii de lucrători au început să producă în masă bunuri industriale și de consum.
Lucrătorii din secolul al XIX-lea erau plătiți cu ora și nu se bucurau de protecție juridică sau securitate socială. Adesea, ei munceau și trăiau în condiții groaznice. Situația lor s-a îmbunătățit doar la sfârșitul secolului, odată cu dobândirea treptată a drepturilor de vot.
Reclamă la „Maison du Peuple”
Bruxelles, Belgia, 1899
Afiș
Reproducere
Amsab-Instituut voor Sociale Geschiedenis, Ghent, Belgia
Industrializarea și introducerea producției mecanizate au schimbat radical condițiile de muncă pentru oamenii din întreaga Europă.
Ciocan cu abur Nasmyth
Marea Britanie, cca 1850
Copie
Science Museum, Londra, Regatul Unit
De origine franceză, cuvântul „burghezie” descria o nouă categorie de persoane care a apărut în urma schimbărilor sociale generate de revoluția industrială. Independentă din punct de vedere economic, educată și cu din ce în ce mai multe drepturi politice, această nouă clasă socială a constituit forța motrice a schimbărilor politice și economice.
„Portretul domnului și doamnei Georges Hobé”
Belgia, a doua jumătate a secolului XIX
Gustave Vanaise (1854-1902)
Musées royaux des Beaux-Arts / Koninklijke Musea voor Schone Kunsten, Brussels, Belgium
Știința șI tehnologia
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa se caracteriza prin rapiditate și dinamism, precum și încredere în progres. Căile ferate, energia electrică, cinematograful, fotografia și teoriile noi din domeniul științei și al medicinei au confirmat rolul de lider al Europei în cursul acestei revoluții tehnologice. Se prefigurau vremuri pline de optimism.
Odată cu debutul epocii căilor ferate, Europa a făcut dovada progreselor realizate ca lider mondial de necontestat în domeniul tehnologiei. Industrializarea s-a extins și toate clasele sociale puteau acum călători pe distanțe lungi.
Căile ferate au schimbat peisajul european, fiind construite tuneluri, viaducte și poduri acolo unde înainte erau obstacole de nestrăbătut. În 1882, s-a deschis cel mai lung tunel din lume de la vremea respectivă, odată cu finalizarea construcției tunelului de cale ferată Gotthard, lung de 15 kilometri, care lega nordul și sudul Europei. Căile ferate au dus la dezvoltarea călătoriilor și turismului de masă.
Calea ferată care leagă nordul Europei de Italia, via Gotthard
Lugano, Italia, 1898
Artist necunoscut
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Telegraful a făcut posibilă comunicarea cvasi-instantanee între locuri îndepărtate. O crimă comisă într-un oraș putea fi comunicată rapid în alt oraș; la fel și prețurile la nivel mondial ale bunurilor de larg consum. Odată cu cablurile submarine, comunicarea a căpătat dimensiuni mondiale.
Unul dintre primele telegrafe utilizate în Belgia
Londra, Marea Britanie, cca 1844
Cooke and Wheatstone
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Rivalitățile naționale și tensiunile internaționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau evidente în cadrul Expoziției Universale din 1900, printre exponatele din galerii numărându-se arme de război și sate coloniale. Aceste rivalități urmau să schimbe în mod dramatic soarta secolului următor.
Arme de război, Expoziția universală
Paris, Franța, 1900
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Imperialismul
Secolul al XIX-lea a fost marcat de hegemonia Europei asupra lumii. Propulsate de revoluția industrială, imperiile s-au extins tot mai mult, înglobând colonie după colonie. Coloniile furnizau materiile prime și produsele de lux necesare pentru a satisface cererile în creștere ale consumatorilor, deschizând în schimb piețe vaste pentru produsele europene. Abuzurile și inegalitățile erau considerate necesare, deci acceptabile, pentru a „civiliza” popoarele sălbatice. După abolirea treptată a sclaviei, au apărut noi forme de intoleranță și rasism.
În 1914, țările europene stăpâneau aproximativ 30 % din populația mondială. Europa era implicată de secole în activități comerciale și de explorare, însă revoluția industrială i-a pus la dispoziție instrumentele pentru a prelua controlul asupra altor continente.
Participanții la Conferința de la Berlin (1884-1885) au stabilit principiile de bază pentru împărțirea continentului african între puterile europene, fără a-i consulta câtuși de puțin pe africani. Până la sfârșitul lui 1900, doar 3 state mai erau independente. Puterile europene și-au împărțit și teritoriile din Asia.
Împărțirea Chinei între Europa și Japonia
Le Petit Journal, Paris, Franța, 1899
Henri Meyer (1844-1899)
Caricatură
Casa Istoriei Europene, Bruxelles, Belgia
Instrumentele care utilizau noile tehnologii create în Europa, cum ar fi mitralierele, au jucat un rol decisiv în dezvoltarea colonialismului. Chiar și în situațiile în care erau mai numeroși, rezistența localnicilor era inutilă în fața unei arme care trăgea de 50 de ori mai multe focuri decât o armă obișnuită.
Mitralieră Maxim
Hiram Maxim (inventator), 1840-1916
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, sfârșitul secolului al XIX-lea
Royal Armouries of the United Kingdom, Leeds, Regatul Unit
Chiar și în Europa, anumite popoare erau considerate a fi rase „mai puțin evoluate”. Potrivit unor astfel de concepte rasiste, aceste societăți au fost în general descrise ca fiind la marginea geografică și socială a Europei, fiind considerate ca strămoșii vii ai raselor europene mai dezvoltate ale secolului al XIX-lea.
Mulaj al feței unui băiat zulu
Berlin, Imperiul German, 1891
Panopticul lui Castan
Ipsos
Ard-Mhúsaem na hÉireann, Dublin, Irlanda