Deșeurile din mediu

Ce știm de fapt despre deșeurile care au apărut odată cu proliferarea în masă a produselor menstruale de unică folosință după anii 1950? În această serie, șapte interviuri oferă perspective foarte diferite pe tema deșeurilor asociate cu menstruația. Acest episod este despre eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor. Bianca Mimietz, expert în ape uzate de la Berliner Wasserbetriebe, explică problemele asociate cu absorbantele și tampoanele aruncate la toaletă.

Vâslitul pe SUP este, în primul rând, o activitate recreativă, un mod de a face exerciții fizice și un mijloc de relaxare. Dar când ieșiți cu placa pe un râu sau pe un lac, puteți vedea multe obiecte al căror loc nu e în apă și puteți ajunge la gunoaie altfel inaccesibile. Nejc Gajšek este un activist ecologist pasionat de natură de la o vârstă fragedă. În materialul video, el povestește cum, împreună cu comunitatea lui de practicanți ai vâslitului pe SUP, iau parte la evenimente și la campanii de strângere de gunoaie, curăță mediul și încearcă să îi încurajeze pe alții să facă același lucru, documentându-și activitățile și publicându-le pe platformele de comunicare socială.

Ce știm de fapt despre deșeurile care au apărut odată cu proliferarea în masă a produselor menstruale de unică folosință după anii 1950? În această serie, șapte interviuri oferă perspective foarte diferite pe tema deșeurilor asociate cu menstruația. Acest episod se referă la Directiva UE privind materialele plastice de unică folosință, care este în vigoare de la 3 iulie 2021. Werner Bosmans, care a jucat un rol esențial în dezvoltarea sa, vorbește despre motivele pentru care a fost creată directiva, despre produsele pe care le afectează și explică eticheta „Plastic in product”.

Fluviul Tamisa a fost mereu locul în care se aruncau gunoaiele orașului.

De la deșeuri istorice, cum ar fi pipele din argilă de unică folosință, echivalentul mucurilor țigărilor din zilele noastre, la gunoiul modern (telefoane mobile, cărucioare de cumpărături și jucării din plastic), „căutătoarea prin gunoaie” Lara Maiklem găsește tot felul de deșeuri care ajung în apă.

Ce unește aceste gunoaie diverse este demersul „căutătorului prin gunoaie”, care se uită în locuri de la care societatea își ferește, în mod normal, privirea și găsește sensuri și experiențe printre deșeurile societății.

Ce ne spun aceste deșeuri despre natura schimbătoare a societății noastre?

În 2015, la granițele externe și interne ale Europei se scriau povești (ale refugiaților). În 2018, aceste povești au devenit parte din colecția permanentă a Volkskundemuseum. Acest clip video încearcă să dea o formă vizuală poveștilor de salvare ale oamenilor și prezenței lor în muzeul nostru. Refugiații, poveștile și lucrurile lor merită să aibă un loc în colecțiile noastre și în biografia noastră colectivă. Când au ajuns pe coastele Europei, oamenii au trebuit să lase în urmă multe din obiectele lor de preț, obiecte fără valoare și obiecte cotidiene. Unele din aceste obiecte și-au găsit drum și au fost incluse în expoziția noastră. Unele din obiectele noi ar putea fi văzute ca „deșeuri” sau „gunoaie aruncate”, dar, astfel cum arătăm în colecția noastră permanentă, noi le-am dat o valoare nouă, iar vizitatorii care vizionează aceste exponate s-ar putea întreba: „Ce este deșeu și ce merită păstrat?”.

Depozitul de deșeuri electronice de la Agbogbloshie, Ghana, este locul în care auzim mărturia lui Lennox Yabidou.

Fum, emanații toxice, lipsa echipamentelor și a îmbrăcămintei de protecție: culegătorii moderni de deșeuri lucrează în condiții dificile.

În acest material video, vedem injustețea „colonialismului deșeurilor” și daunele provocate mediului.

Acesta nu doar că oferă o reflecție asupra istoriei, dar subliniază faptul că, în Ghana și în alte părți, oamenii găsesc valoare și un mijloc de subzistență în ceea ce lumea occidentală aruncă, considerând inutil.

În prezent, aproximativ 22 de miliarde de dispozitive sunt conectate la internet. Câte exact? Nu știe nimeni. Se estimează că, într-un minut, efectuăm în medie 6 milioane de căutări pe Google, încărcăm 96,000 de fotografii pe Instagram, publicăm aproape 600,000 de noi tweet-uri pe Twitter, primim 180 de milioane de e-mailuri în căsuțele noastre de e-mail și derulăm aproximativ 150,000 de mesaje Slack.

V-ați întrebat vreodată unde și cum sunt stocate toate aceste conținuturi? Ce se întâmplă cu vechile e-mailuri atunci când acestea ajung în josul căsuței dumneavoastră de e-mail? Fișierele, aplicațiile, copiile fotografiilor și videourilor care nu vă mai sunt utile reprezintă așa-numitele deșeuri digitale, iar stocarea lor generează o cerere enormă de energie electrică.

Se estimează că tehnologia informației și comunicațiilor, care constă în hardware-ul computerului dumneavoastră, telefoane inteligente, imprimante, căști de realitate virtuală, sateliți și întreaga infrastructură care asigură conectivitatea la internet, este responsabilă pentru 620 de milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră pe an.